Refuz sa renunt !

Toata viata am fost impins sa fac numai ce au vrut altii.Mi-a luat ani de zile sa strang destula ura in mine si suficienta forta sa-mi impun punctul de vedere.Se spune ca suntem nascuti din dragoste,nu pentru a fi dresati in viitor.Dragii mei parinti nu si-au dat seama inca de faptul ca a fi jurnalism nu este o joaca,nu este un moft sau o chestie ce o poate face orice inadaptat.E o meserie pe care o faci pentru ca o iubesti si pentru ca simti ca ai ce oferi.In schimb ei ma trimit la munca pe mine,fara sa-si dea seama ca eu deja am "un serviciu".Din pacate m-au facut sa neglijez "acest serviciu" pentru un altul care,cica imi va aduce bani,si voi fi cel mai fericit.Banii n-aduc fericirea,dar o intretin,o stiu si p-asta.Doar ca niciodata n-am avut prea multi,niciodata n-am avut destul,niciodata n-am primit nimic nemeritat.Va veni si vremea in care voi avea!Ei ma considera "malefic" din prisma faptului ca nu vreau sa muncesc 5 zile pe saptamana acolo unde vor e,ca le fac in contra si ca nu-i iubesc.Daca asta cred ei e problema lor si sunt pregatit sa le intaresc aceste sentimente,daca asta inseamna sa raman langa ceea ce imi place.Am neglijat maxim "placerea mea" in ultima perioada.Mi-am dezamagit prietenii,colegii,profesorii pe toata lumea.Unii ma considera un ciudat,altii un golan chiulangiu,altii un idiot.Dar nu ma deranjeaza,nimeni nu-i perfect cu atat mai putin eu !Prea putini cunosc situatia,prea multi se bucura !Ma bucur ca de data asta nu este nevoie sa amenint,sa sparg ceva,sa jignesc pe cineva ca sa ma fac inteles.Se pare ca am trecut de stadiul acela pentru moment.Iubesc jurnalismul mai mult ca oricare meserie,asa ca dati-mi pace si lasati-ma sa o si demonstrez.Paradoxal este ca iarna a trecut dar eu ma simt tot mai friguros,si in interior si in exterior.N-am nevoie de vreo bricheta sa-mi dau foc,sau ceva de genul.Doar ca  am uitat sa ma gandesc la lucrurile frumoase pe care le am si care imi incalzeau sufletul odata!Ah ce tristete idioata m-a cuprins ...Nu scriu sa impresionez pe cineva,nu scriu sa ma plang.Scriu sa-mi vad mai bine gandurile,care uneori sunt prea intunecate sa ma mai pot concentra constructiv.

Credinta la romani

http://www.youtube.com/watch?v=zaJjCcygktw

Cand i-am spus mamei mele ca nu cred in preotii cu Bmw-uri a ramas socata.Eu cred doar in Dumnezeu,si in preotii pentru care banii chiar reprezinta "Ochii dracului". Nu cred in cei ce au "ploape" in buzunar.La doar 2 saptamani distanta apare Oreste si spune la TV ceva ce eu am gandit de atatea ori.Nu compar credinta si intelectul lui Oreste cu ale mele,insa mentalitatea cred ca este aceeasi, si sunt sigur ca nu numai a mea.Dar este si mai de apreciat faptul ca a avut curaj sa iasa in fata si sa spuna "verde-n fata".Merita vazut un asemenea dialog intre Oreste si preotul Stoica.