Viitorul nostru NU ne apartine !

“Dacă prin vot am putea schimba ceva, nimeni nu ne-ar mai lăsa să votăm”,spunea Mark Twain.O alta vorba "americaneasca" spunea "Nu conteaza buletinele de vot,ci numarul acestora de la sfarsit".Daca afirmatia lui Twain poate fi combatuta la nesfarsit,gasiti-mi mie pe cineva care sa o contrazica pe a doua.Atunci stau si ma gandesc, ultima actiune, ce a determinat oamenii ce ne vor reprezenta ca deputati si senatori in guvernul Romaniei se stiau deja invingatori sau nu ?Pentru asta exista sondajele de opinie foarte subiective,in care oamenii aleg sigla  partidului politic si nu omul. Mi se pare un lucru foarte logic.Un exemplu ar fi componentul trupei Hi-q Mihai Sturzu ce a candidat pentru un loc de deputat in Bucuresti,pe care l-a castigat fara drept de apel reprezentand sigla celui mai important partid la momentul actual din Romania,USL.Exemplele sunt mai numeroase,despre oameni care nu reprezinta nici un viitor pentru noi romanii indiferent de unde suntem,indiferent ce culoare politica sustinem,indiferent de rasa sau sex.Eu recunosc,n-am nicio preferinta in aceasta lupta "oarba" in care care raman in picioare doar cei care au puterea financiara de a arunca in ochii populatiei cat mai mult praf!Incercand sa ma detasez oarecum de un obiectivism acut,cel putin pentru o perioada,pot confirma faptul ca am facut parte dintr-o comisie a unui colegiu,in cadrul caruia s-au tinut loc alegerile.Recunosc ca am facut-o doar pentru satisfactia materiala.Nu imi place politica, nu pentru ca nu o inteleg,ci pentru faptul ca nu suport minciuna.Nici nu vrea sa ma gandesc cati dintre constantenti au votat "Mazare" doar pentru ca a strigat in gura mare"EU VOI SALVA FARUL !!!".Doar ca la 3-4 luni distanta acelasi "erou" declara ca "la ce ne mai trebuie Farul,cand avem Viitorul".Sunt convins ca voturile au curs foarte usor in favoarea dansului.In fine,poate aici intram in diversitatea finantelor economice,ce pe mine unul ma depasesc.Revenind la activitatea mea din cadrul comisiei... .Am incercat sa dorm inaintea "zilei magice",dar din cauza unor factori destul de agreabili(film interesant,o fata)nu am putut dormi nici o  clipa.Tatal meu m-a dus la sectia respectiva la ora 6,fiind spre rusinea mea ultimul sosit,nu ca ar avea vrea importanta.Am luat pulsul "colegilor" mei pe urmatoarele 18 ore, si m-am asezat  unde m-am simtit eu mai comod,adica in interesul cetateanului,la usa.La ora 7 cand am deschis urnele de vot lumea deja incepuse sa apara spre mirarea noastra.Eram doar eu si inca un baiat ce aveam sub 50 de ani din aceasta comisie.In rest femei cu foarte multa experienta,daca nu politica,macar de viata.Ca observatori erau doua fete simple,tinere, ce incercau,cu toate ca nu le intra in atributiuni, sa ne ajute pe noi toti ,astfel incat sa ne fie tuturor bine.Fiind duminica,lumea era libera,ba veneau de la biserica,ba au auzit la televizor ca astazi se voteaza ceva.Ceea ce aveam sa vad de la ora 7 la ora 21 avea sa ma marcheze total.In primul rand organizarea defectuoasa total a celor care au decis sa puna 3 din cele 4 sali de votare la etajul 1 al scolii respective.Adica 1200 de persoane au fost obligate sa urce 20 de trepte pentru a vota,tinandu-se  cont de faptul ca peste 900 de persoane aveau peste 55 de ani!!!Am vazut oameni orbi,oameni ce se ajutau de carje,de bastoane,de apropiati,oameni ce sufereau de diferite boli,oameni ce erau imobilizati la pat,ce doreau sau erau obligati de apropiati sa voteze.Pentru ce? Cu ce te ajuta pe tine,persoana fiind de 75 de ani imobilizata la pat ,grav bolnava... Mihai Sturzu,Madalin Voicu sau fosta sefa a loteriei romane Ghervasuc-Minca?Aaaa am uitat.Toate institutiile importante,chiar daca nu arata,sunt cumparate de anumite formatiuni politice,inteleg.Deja ma afund in niste lucruri prea complexe.Am vazut persoane de 70-80-90 de ani,umilite pur si simplu.Silite,batjocorite de un sistem inuman,ce i-a obligat sa urce niste scari ce pareau  extrem de numeroase pentru ei ,si pentru ce? Si de ce? Pentru cine?La ora 9 dimineata o batranica impreuna cu sotul acesteia,ce abia mai aveau puterea sa isi miste bratul pentru a pune stampila in buletinul de vot,iesea oarecum multumita din sectia de votare,avand o satisfactie foarte bine mascata ca poate votul ei conteaza.Observ grija cu care se tine de marginea  balustradei,sotul fiind la fel de firav si de neputincios ca sotia ce spera ca ceva neprevazut si neplacut sa nu se intample.In acest timp eu stateam tolanit pe niste banci in imediata apropiere a scarilor mancand un sandwich adus de partid.Privesc pentru o secunda si parca o zaresc pe bunica mea,cum incearca mereu sa faca totul bine pentru noi toti.Incerc sa realizez faptul ca poate si bunica ce nu reuseste sa coboare scarile s-a gandit tot in interesul nostru.Imi sare gandul imediat la bunicii mei,ce nu mai sunt, care m-au cladit involuntar in ceea ce sunt astazi,"daca erau in locul lor?",vazand privirea neputincioasa a batranului ce-si indemna sotia "Hai draga ca poti,te ajutam eu dar nu am cum ,hai ca se poate".Vazand asta arunc sandwich-ul pe banca si apuc bratul femeii spunand "Hai mamaie ca te ajut eu ,mergem pana jos".Apucand bratul batranei m-am simtit ca si cum as fi tinut in mana un buchet trandafiri,pe care aveam sa i-l dau iubitei mele.Cu o grija nemaivazut am reusit sa o conduc pe femeie si pe sotul acesteia la iesire.Dupa toate astea m-am ales cu un cadou foarte placut din partea batranei,ce mi-a dat incredere si rezistenta psihica pentru urmatoarele ore: "Multumesc mult maica,sa-ti dea Dumnezeu sanatate si o fata la fel de frumoasa si de cumsecade ca tine." Un lucru nepretuit sa fi apreciat de cineva care a trecut prin atatea in viata.Apoi,cand oboseala parea ca m-a coplesit,continuand sa dau indicatii in stanga si in dreapta ca un veritabil semafor pe niste baterii interminabile,se apropie o alta "tanara domnita" trecuta de ceva timp de 70 de ani ,foarte bulversata cautand sala ei de votare.Ii spun cu aceeasi politete ce am expus-o tuturor,unde trebuie sa se indrepte,avand grija sa inteleaga in detaliu orice amanunt.La iesire din sectia de votare,"tanara domnita" imi spune.."Imi place de tine,esti foarte amabil si respectuos.Imi este dor de vremurile in care inca eram profesoara si imi invatam elevii ce este bine si ce este rau .Dar stii ce le spuneam lor?".Eu raman foarte surprins si raspund din reflex "Nu".Batrana imi raspunde pe un ton foarte "confuz" pentru mine," Trebuie sa iti spun la ureche!".Eu credul(cum imi spunea si mama, ca aplec urechea la tot ce se aude)o aplec si de data aceasta fara nicio frica.Batranica se apropie de mine si ma saruta pe obraz spunandu-mi "Multumesc pentru amabilitate!".Cei care erau in jurul meu m-au tachiat apoi toata ziua,dar asta nu ma oprea sa ma inrosesc de atatea ori de cate ori mi se aducea aminte.Sunt momente de care ai nevoie ca cineva sa iti confirme faptul ca te afli pe drumul cel bun,ca faci ceea ce trebuie.Indiferent ca este vorba de o sala de votare,sau scenenta vietii in sine.Am vazut atatea persoane umilite in 14 ore,atatea persoane care dupa ce urcau scarile cautau scaunul de repaus,precum un boxer  dupa ce si-a incasat o corectie zdravana.E inuman si incorect ceea ce se intampla,dar in mintea mea nu ma mai surprinde nimic.Daca totul ar fi fost perfect ar fi insemnat sa ne aflam in rai ,dar inca nu ne-a venit momentul.Stau si ma gandesc la acei batrani,apoi fac o parabola la noi tinerii.80% din votanti au fost persoane trecute de 50 de ani.Ce viitor au votat ei ? Al lor,sau al nostru?Multi dintre ei sunt aflati la pensie,asta inseamna ca al lor?Si-au votat pensia doar? Au decis pentru noi ?Adica viitorul nostru costa exact cat un pachet ce contine "un pui,ulei,zahar,faina etc".Atata am ajuns noi sa valoram? Ce si pentru cine ati votat dragi batrani,ce ati fost umiliti ani de zile,fara a avea puterea de a recunoaste vreodata ca sunteti folositi?Am vazut persoane care m-ar fi batut daca nu le-as fi pus acel abtipild pe spatele buletinului.Aceea fiind singura dovada ca au fost la vot,in fata celor ce le distribuie "pachete".Priveam in gol incercand sa ii inteleg ,dar n-am reusit asta pentru ca in sufletul meu disperarea,neputinta si umilirea n-au nicio semnificatie.Tata spune mereu "Decat bogat si murdar,mai bine sarac si curat!" Sunt sigur ca el nu va fi acea persoana care se va umili pentru a primi un pui,sunt sigur ca el,in inconstienta sa, va muri de foame daca va fi nevoie,dar o va face cu demnitate.Acelasi lucru il voi face si eu ,acelasi lucru voi avea grija sa il faca si copiii mei.Nu-ti vinde sufletul atata timp cat exista Dumnezeu !

Prieteniile nu mor,ci doar refuza sa "traiasca"....

Cum fiecare din oameni sunt liberi sa-si aleaga subiectul,asa si eu aleg sa-mi respect principiile ca un aprig meloman,ce-si asculta zilnic refrenul vietii rostit de oameni inumani.Crezand ca viata se rezuma doar la bani,si ca sensul  urmarilor tale conteaza doar pentru golani,refuz sa aplic legea strazii evitand-o respectuos ca un toreador scos din focurile iadului ,ce e prezent pe pamant sa-si invete "prieteni adevarati ".Cu toate astea refuz sa cred ca cineva s-ar putea lua dupa mine,ca as fi eu o persoana valoroasa,cu o manta de ploaie foarte vaporoasa ce v-ar acoperi pe voi,cei care gresiti in fata aproapelui,implicit in fata lui Dumnezeu.E prea tarziu sa ma uit la ceas,sa observ cum vietile unora se scurg-n nestire,facand in inconstienta lor doar lucruri inutile ce-n lumea de apoi vor fi transformate toate in scuze formale. .Raman aceeasi persoana blonda,care la 4 ani avea tupeul sa certe vanzatoarea,ce-si gresea voit numaratoarea,ce credea ca varsta ilustreaza intelectul,nestiind ca la varsta aceea descopeream cu placere ce-i acela sentimentul .Momentul acela serafic in care sufletul prinde aripi si se rupe de corp,sperand ca intr-un final apoteotic va ajunge unde placere tine mai mult de o secunda,un minut,o zi ,o eternitate.Dar nu e nimic,speranta ramane aceeasi atata timp cat corpul se schimba dar constiinta ramane.Am fost subestimat de toata lumea pana la 20 ani ,de la A la Z,fara exceptie,alergand sa predau tuturor cu vointa mea cate-o corectie.Sa inteleaga toti ca nu-s ceea ce par a fi ,un insensibil pricajit cu aspect sfrijit ce-si gaseste linistea intr-un personaj vrajit,ce lasa la suprafata doar ce vrea sa se vada,disparand in neant misterios ca un trist om de zapada.Acum 13 ani intalneam fortat de destin,3 copii "zbuciumati" ce singura placere si-o gaseau  in mingea de fotbal,lovind-o cu putere.Parca eram desprinsi din Alba-Ca-Zapada,unul mai ciudat ca altul,completand peisajul ca-ntr-o melodie de Nimeni Altu'.Toti mucosi cu genunchii rupti,fara vise marete dar mereu desculti.Cu zambetul tamp mereu pe fete,incredibil de bucurosi ca pasim in viata.Nestiind ca ne afundam in intuneric,si ca vom descoperi  in noi mereu un nemernic,ce tinde sa rupa norma acoperindu-si  urma ,nerecunoscandu-si vina.Sunt sigur ca toti am calcat gresit,de la mic la mare,dar cel important este sa-ti recunosti greseala.O vorba din strabuni spune ca o greseala recunoscuta este pe jumatate iertata.Iertarea ar trebui sa fie calea spre biruinta greutatilor sufletului..Este  foarte grav cand nu putem vedea,sau nu putem accepta momentul in care "iertarea"este de netagaduit.In care "iertarea" isi cere tributul.In care "iertarea" iti este prezentata ca ultimul bastinon al increderii.Au intervenit si vor interveni mereu probleme intre prieteni: iubiri,bani,anturaje,conceptii.Insa o prietenie adevarata este aceea care dupa ani de zile isi pastreaza vie amintirile ca si cum ar fi fost astazi.Ca si cum astazi am fi fost cu colindul si am fi darmat burlanul lu vecinu',sau astazi am fost pe o ploaie torentiala si am fost primiti cu sloganul"Ia un covrig sa nu ingheti de frig" sau astazi am fi fost la furat de pepeni si porumb de pe camp.Nu conteaza cate tentatii primesti de la "urmatorii" prieteni,nu conteaza cate aprecieri primesti de la aceiasi prieteni.Te intreb  unde erau cand aveai cea mai mare nevoie de ei ? Te intreb cine impartea cu tine un colt de paine la colt cand foamea iti juca feste?Cine iti era mama,tata,frate,sora cand ti-era lumea mai imposibila?Cine-ti facea din noapte zi ,spunand o gluma buna? In sufletul nostru stim cu totii asta.Dar suntem prea prosti si prea orgoliosi sa recunoastem.Sufletul nu se schimba dar oamenii da.Suntem oameni slabi ce-si ingroapa sentimentele crezand ca asa asta cel mai bine,ingropandu-si in acelasi timp pentru totdeauna respectul de sine.

Cu rusinea mori de foame...

 Dupa ce aseara am cazut frant de oboseala, dupa 6 ore la facultate si un meci enervant pierdut de echipa favorita,astazi mi-am permis sa dorm pana la ora 14:30.Am facut abstractie de "eleganta" cu care mama mea trantea usile,si de vorbitul interminabil al surorii mele la telefon si am cazut in lumea viselor,vise ce nu se mai terminau.M-am trezit un pic buimac,dar totodata destul de relaxat.Toata bune si frumoase pana cand mi s-a facut foame... . Ma reped la frigider,deschid usa....fluturi frate.Nimic comestibil,nimic pe placul apetitului meu .Am mai asteptat o ora apoi speranta ca voi manca si eu ceva astazi,s-a aratat.Tatal meu a venit acasa de la munca,cu 10 bonuri de masa ...Din usa l-am luat : "Da bonurile si hai sa mergem la Real " .Cum ziua de salarii inca e departe,taica-miu imi dezvaluie alta bomba : "Du-te ba ca nu merg,n-avem nici un ban in casa...ne facem de ras!".El credea ca eu sunt la fel de "camuflat" ca el .Din pacate eu nu ma dau cu ruj ca el .Am luat bonurile si l-am intrebat : " Ai incredere in mine? Hai ca mi-e foamee..".Am ajuns la Real constient ca s-ar putea sa ma umplu de penibil din cauza faptului ca n-aveam decat 10 bonuri,si stiti ca la bonuri nu exista rest.Dupa ce am depasit viteza medie de mers cu cariuciorul prin Real,acrosand 2 persoane binevoitoare care mi-au acceptat scuzele,m-am oprit sa imi iau un "pui la rotisor" fratilor.Eu aveam bonurile de 9 lei ,iar puiul costa 19 lei !!! Panica!!!S-au cel putin asa credeam ca tre sa ma simt.Dar eu eram extrem de relaxat ,si dau  sa plec cu puiul incat n-am mai auzit cum vanzatoarea striga "Stai baiete ca mai tre' sa imi dai un leu ".Zic "aoleo,am fost p-aproape" .Era o doamna putin mai intalta ca mine,putin mai masiva decat taica-miu, ma uitam la ea zicandu-mi "Mai bine ii las puiul si fug !" .Zice "Mai ai de dat un leu !...Eu nedumerit si "foarte surprins" de aceasta afirmatie raspund "Daaa? pai nu mai am ..ce ne facem ?" .S-a uitat doamna aceea la mine 2 secunde si imi spune "Dar tu vii la cumparaturi fara bani?Tu stii ca acuma tre' sa chem comisia de comanda? Hai ia puiul si imi ramai dator un leu! " .I-am multumit respectuos doamnei si am luat-o din loc cu aceeasi lejeritate cu care am decis sa ma aventurez in aceasta incursiune in "lumea cumparaturilor".Scot telefonul,calculez toate produsele cumparate,tot ce mi-a dorit inima sa mananc in clipa aia,in limita bugetului alocat,cand...ma intalnesc cu tata.Era panicat,ma cauta prin Real.I-am zis ce s-a intamplat,si parca s-a speriat mai tare "Ti-am zis eu ca ne facem de borangic!! ". I-am zis in gand ceva de "sanatate" si l-am trimis "intr-un loc cu caldura" si mi-am vazut de drum,lasandu-l sinistrat prin Real.Ultimul obstacol,casaaa.Ajung acolo,fac acolo ultimele calcule,observ ca mai am 2 bonuri,unul din ele mi-opresc parte doar pentru mine.Calculeaza doamna de la casa ,mai ramane un 1 leu ,de care trebuia sa mai cumpar ceva.Spune doamna "Va mai dau o ciocolata pana faceti suma?"..Zic eu usurat "Da!" .Ce-mi face ea? ...Imi da ciocolata la 1,3 lei .Imi spune "Mai aveti sa imi dati 30 de bani !".Aoleo,pare ca toata lumea e pornita sa ma sece de banii pe care nici macar nu-i am ."Pai nu mai am cash ! ".Doamna face aceeasi fata ca doamna de la pui  si zice "Pai dumneavoastra veniti la cumparaturi fara bani ?Bine fiee...".Incarc cariuciorul,o iau la pas grabit,apare si taicamiu .L-am  intrebat politicos "la ce mama naibii a mai aparut si el la final ",continua cu atitudinea de domnisoara speriata si plecam spre masina..Si uite asa m-a trimis in gura lupului,dar cand trimiti un gura lupului o hiena,nu se stie exact rezultatul.Din toata treaba asta mi-am dat seama ca rusinea si orgoliul este doar pentru cei slabi .Sigur Realul nu va da faliment pentru 1,3 lei,si sunt sigur ca mi-a parut bine ca m-am descurcat.In oricare din noi exista o placere ascunsa de a "trisa" in fata celor bogati .In fata celor care  nu duc grija zilei de maine,care nu stiu ce inseamna "umilinta".Am avut si noroc de persoane intelegatoare sau comode care pur si simplu nu au vrut sa se complice.Sa fiu rusinos?De ce as fi...ca n-am furat pe nimeni!Sa fiu orgolios?Orgoliul este un defect din oricare punct de vedere l-ai vedea.Daca este orgoliu constructiv ,poate doar atunci se poate pune problema ca fiind "calitate".Dar de multe ori cand ar trebui sa fie constructiv se transforma in furie,aroganta,trufie.Tine foarte mult de psihicul fiecaruia cum isi poate controla si transforma orgoliul.Eu n-am luat cu mine in Real nici un pic de orgoliu.L-am lasat acasa fiindca trebuia sa ma descurc si singur!

Despre mine...

Sunt atatea de spus despre mine incat l-as depasi pe Florin Piersic cu povestirile lui despre „Margelatu’” sau „Marga Barbu” asa ca am sa incerc sa fiu cat mai scurt posibil.

De cand am intrat la jurnalism,ni s-a spus ca este foarte important sa ne cunoastem calitatile si defectele!Si m-a cam pus pe ganduri,insa am ramas total nelamurit intr-o privinta!Ce se intampla cand in caracterul unei persoane predomina defectele?Persoane perfecte nu exista,dar ce se intampla cand respectivul are falsa impresie ca e extrem de calitativ,perfect,cel mai bun?Ce se intampla cand dupa o analiza amanuntita a obiceiurilor noastre ne dam seama ca apartinem extremelor?Parerea ta despre tine este preluata inevitabil si de cei din jurul tau.Din cauza asta nici nu m-am gandit vreodata la calitatile si defectele mele.Nu vreau sa influientez pe nimeni,vreau ca fiecare sa aiba o idee proprie despre mine,si nu din auzite!As putea spune ca sunt o persoana trecuta prin multe incercari in viata,si dupa cum observati am ramas in piciore.Tind sa cred ca sunt o persoana buna la suflet ,tinand cont de cat s-a profitat de acest aspect in trecut.Cand esti bun...esti prost!Cu timpul descoperi elementul de echilibru numit „preventie”.Sunt cel mai mare critic al propriei persoane.Mereu imi analizez actiunile si sunt foarte nemultumit de multe ori de alegerile facute.Incerc mereu sa imi intaresc psihicul,sa fiu mereu mai bun,mai bun .Nu tind spre perfectiune pentru ca nu exista,dar am o doza de nebunie pozitiva in mine ca imi spune”ce daca nu exista?tu distreaza-te”.Ma bucur ca sunt plin de defecte,altfel m-as plictisi maxim.Dar nu mi le aduc aminte J.Am in mine niste „monstrii” care nu ma lasa sa imi caracterizez sufletul,si momentan ma bucur.Consider ca in aceste vremuri doar in familia ta si in Dumnezeu sa ai incredere.Cei din afara te vor analiza si vei deveni vulnerabil in fata lor ,daca iti lasi sufletul la vedere.D-asta nici nu imi place sa vorbesc despre mine prea mult.Sunt destul de multumit de mine,si de faptul ca n-am renuntat la ideea de „mai bun” cu fiecare actiune!Daca voi ma cunoasteti,ma puteti ajuta sa-mi fac o caracterizare.Cel mai bun portret este cel facut de persoanele carora le pasa de tine,si care te vad din exterior..Parerea ta poate fi prea subiectiva si uneori eronata.Asa ca daca mai aveti ceva de completat...