Sunt atatea de spus despre mine incat l-as
depasi pe Florin Piersic cu povestirile lui despre „Margelatu’” sau „Marga
Barbu” asa ca am sa incerc sa fiu cat mai scurt posibil.
De cand am intrat la jurnalism,ni s-a spus ca este foarte important sa
ne cunoastem calitatile si defectele!Si m-a cam pus pe ganduri,insa am ramas
total nelamurit intr-o privinta!Ce se intampla cand in caracterul unei persoane
predomina defectele?Persoane perfecte nu exista,dar ce se intampla cand
respectivul are falsa impresie ca e extrem de calitativ,perfect,cel mai bun?Ce
se intampla cand dupa o analiza amanuntita a obiceiurilor noastre ne dam seama
ca apartinem extremelor?Parerea ta despre tine este preluata inevitabil si de
cei din jurul tau.Din cauza asta nici nu m-am gandit vreodata la calitatile si
defectele mele.Nu vreau sa influientez pe nimeni,vreau ca fiecare sa aiba o
idee proprie despre mine,si nu din auzite!As putea spune ca sunt o persoana trecuta
prin multe incercari in viata,si dupa cum observati am ramas in piciore.Tind sa
cred ca sunt o persoana buna la suflet ,tinand cont de cat s-a profitat de
acest aspect in trecut.Cand esti bun...esti prost!Cu timpul descoperi elementul
de echilibru numit „preventie”.Sunt cel mai mare critic al propriei
persoane.Mereu imi analizez actiunile si sunt foarte nemultumit de multe ori de
alegerile facute.Incerc mereu sa imi intaresc psihicul,sa fiu mereu mai bun,mai
bun .Nu tind spre perfectiune pentru ca nu exista,dar am o doza de nebunie
pozitiva in mine ca imi spune”ce daca nu exista?tu distreaza-te”.Ma bucur ca
sunt plin de defecte,altfel m-as plictisi maxim.Dar nu mi le aduc aminte J.Am in mine niste
„monstrii” care nu ma lasa sa imi caracterizez sufletul,si momentan ma
bucur.Consider ca in aceste vremuri doar in familia ta si in Dumnezeu sa ai
incredere.Cei din afara te vor analiza si vei deveni vulnerabil in fata lor
,daca iti lasi sufletul la vedere.D-asta nici nu imi place sa vorbesc despre
mine prea mult.Sunt destul de multumit de mine,si de faptul ca n-am renuntat la
ideea de „mai bun” cu fiecare actiune!Daca voi ma cunoasteti,ma puteti ajuta
sa-mi fac o caracterizare.Cel mai bun portret este cel facut de persoanele
carora le pasa de tine,si care te vad din exterior..Parerea ta poate fi prea subiectiva si uneori
eronata.Asa ca daca mai aveti ceva de completat...
Important este sa ajungi TU sa te cunosti suficient incat sa stii ce aspecte necesita un "mic retus". O persoana inteligenta foloseste critica intr-o maniera constructiva. Nu conteaza daca aceasta vine din partea unui ins mai putin important sau din partea unei persoane dragi tie. Fiecare afirmatie lansata la adresa ta trebuie trecuta prin filtrul gandirii,deoarece raportarea la exterior ne ajuta sa ne conturam o identitate multumitoare; cat mai aproapiata de real. Tu trebuie sa selectezi ceea ce este semnificativ pentru tine si sa incerci sa iei atitudine acolo unde este cazul. Consider ca este necesar sa trecem de aceasta sfera a subiectivitatii si sa ne ancoram in real. In fond,natura umana este una sociala,iar aceasta implica o continua raportare la alteritate. Tu continua sa traiesti viata pe care ai ales-o,in modul pe care tu il consider reprezentativ pentru tine. Mult succes cu blogul!
RăspundețiȘtergereImi place ce si cum scrii , asa ca o sa te urmaresc. Mult succes.
RăspundețiȘtergere