Prieteniile nu mor,ci doar refuza sa "traiasca"....

Cum fiecare din oameni sunt liberi sa-si aleaga subiectul,asa si eu aleg sa-mi respect principiile ca un aprig meloman,ce-si asculta zilnic refrenul vietii rostit de oameni inumani.Crezand ca viata se rezuma doar la bani,si ca sensul  urmarilor tale conteaza doar pentru golani,refuz sa aplic legea strazii evitand-o respectuos ca un toreador scos din focurile iadului ,ce e prezent pe pamant sa-si invete "prieteni adevarati ".Cu toate astea refuz sa cred ca cineva s-ar putea lua dupa mine,ca as fi eu o persoana valoroasa,cu o manta de ploaie foarte vaporoasa ce v-ar acoperi pe voi,cei care gresiti in fata aproapelui,implicit in fata lui Dumnezeu.E prea tarziu sa ma uit la ceas,sa observ cum vietile unora se scurg-n nestire,facand in inconstienta lor doar lucruri inutile ce-n lumea de apoi vor fi transformate toate in scuze formale. .Raman aceeasi persoana blonda,care la 4 ani avea tupeul sa certe vanzatoarea,ce-si gresea voit numaratoarea,ce credea ca varsta ilustreaza intelectul,nestiind ca la varsta aceea descopeream cu placere ce-i acela sentimentul .Momentul acela serafic in care sufletul prinde aripi si se rupe de corp,sperand ca intr-un final apoteotic va ajunge unde placere tine mai mult de o secunda,un minut,o zi ,o eternitate.Dar nu e nimic,speranta ramane aceeasi atata timp cat corpul se schimba dar constiinta ramane.Am fost subestimat de toata lumea pana la 20 ani ,de la A la Z,fara exceptie,alergand sa predau tuturor cu vointa mea cate-o corectie.Sa inteleaga toti ca nu-s ceea ce par a fi ,un insensibil pricajit cu aspect sfrijit ce-si gaseste linistea intr-un personaj vrajit,ce lasa la suprafata doar ce vrea sa se vada,disparand in neant misterios ca un trist om de zapada.Acum 13 ani intalneam fortat de destin,3 copii "zbuciumati" ce singura placere si-o gaseau  in mingea de fotbal,lovind-o cu putere.Parca eram desprinsi din Alba-Ca-Zapada,unul mai ciudat ca altul,completand peisajul ca-ntr-o melodie de Nimeni Altu'.Toti mucosi cu genunchii rupti,fara vise marete dar mereu desculti.Cu zambetul tamp mereu pe fete,incredibil de bucurosi ca pasim in viata.Nestiind ca ne afundam in intuneric,si ca vom descoperi  in noi mereu un nemernic,ce tinde sa rupa norma acoperindu-si  urma ,nerecunoscandu-si vina.Sunt sigur ca toti am calcat gresit,de la mic la mare,dar cel important este sa-ti recunosti greseala.O vorba din strabuni spune ca o greseala recunoscuta este pe jumatate iertata.Iertarea ar trebui sa fie calea spre biruinta greutatilor sufletului..Este  foarte grav cand nu putem vedea,sau nu putem accepta momentul in care "iertarea"este de netagaduit.In care "iertarea" isi cere tributul.In care "iertarea" iti este prezentata ca ultimul bastinon al increderii.Au intervenit si vor interveni mereu probleme intre prieteni: iubiri,bani,anturaje,conceptii.Insa o prietenie adevarata este aceea care dupa ani de zile isi pastreaza vie amintirile ca si cum ar fi fost astazi.Ca si cum astazi am fi fost cu colindul si am fi darmat burlanul lu vecinu',sau astazi am fost pe o ploaie torentiala si am fost primiti cu sloganul"Ia un covrig sa nu ingheti de frig" sau astazi am fi fost la furat de pepeni si porumb de pe camp.Nu conteaza cate tentatii primesti de la "urmatorii" prieteni,nu conteaza cate aprecieri primesti de la aceiasi prieteni.Te intreb  unde erau cand aveai cea mai mare nevoie de ei ? Te intreb cine impartea cu tine un colt de paine la colt cand foamea iti juca feste?Cine iti era mama,tata,frate,sora cand ti-era lumea mai imposibila?Cine-ti facea din noapte zi ,spunand o gluma buna? In sufletul nostru stim cu totii asta.Dar suntem prea prosti si prea orgoliosi sa recunoastem.Sufletul nu se schimba dar oamenii da.Suntem oameni slabi ce-si ingroapa sentimentele crezand ca asa asta cel mai bine,ingropandu-si in acelasi timp pentru totdeauna respectul de sine.