Viitorul nostru NU ne apartine !

“Dacă prin vot am putea schimba ceva, nimeni nu ne-ar mai lăsa să votăm”,spunea Mark Twain.O alta vorba "americaneasca" spunea "Nu conteaza buletinele de vot,ci numarul acestora de la sfarsit".Daca afirmatia lui Twain poate fi combatuta la nesfarsit,gasiti-mi mie pe cineva care sa o contrazica pe a doua.Atunci stau si ma gandesc, ultima actiune, ce a determinat oamenii ce ne vor reprezenta ca deputati si senatori in guvernul Romaniei se stiau deja invingatori sau nu ?Pentru asta exista sondajele de opinie foarte subiective,in care oamenii aleg sigla  partidului politic si nu omul. Mi se pare un lucru foarte logic.Un exemplu ar fi componentul trupei Hi-q Mihai Sturzu ce a candidat pentru un loc de deputat in Bucuresti,pe care l-a castigat fara drept de apel reprezentand sigla celui mai important partid la momentul actual din Romania,USL.Exemplele sunt mai numeroase,despre oameni care nu reprezinta nici un viitor pentru noi romanii indiferent de unde suntem,indiferent ce culoare politica sustinem,indiferent de rasa sau sex.Eu recunosc,n-am nicio preferinta in aceasta lupta "oarba" in care care raman in picioare doar cei care au puterea financiara de a arunca in ochii populatiei cat mai mult praf!Incercand sa ma detasez oarecum de un obiectivism acut,cel putin pentru o perioada,pot confirma faptul ca am facut parte dintr-o comisie a unui colegiu,in cadrul caruia s-au tinut loc alegerile.Recunosc ca am facut-o doar pentru satisfactia materiala.Nu imi place politica, nu pentru ca nu o inteleg,ci pentru faptul ca nu suport minciuna.Nici nu vrea sa ma gandesc cati dintre constantenti au votat "Mazare" doar pentru ca a strigat in gura mare"EU VOI SALVA FARUL !!!".Doar ca la 3-4 luni distanta acelasi "erou" declara ca "la ce ne mai trebuie Farul,cand avem Viitorul".Sunt convins ca voturile au curs foarte usor in favoarea dansului.In fine,poate aici intram in diversitatea finantelor economice,ce pe mine unul ma depasesc.Revenind la activitatea mea din cadrul comisiei... .Am incercat sa dorm inaintea "zilei magice",dar din cauza unor factori destul de agreabili(film interesant,o fata)nu am putut dormi nici o  clipa.Tatal meu m-a dus la sectia respectiva la ora 6,fiind spre rusinea mea ultimul sosit,nu ca ar avea vrea importanta.Am luat pulsul "colegilor" mei pe urmatoarele 18 ore, si m-am asezat  unde m-am simtit eu mai comod,adica in interesul cetateanului,la usa.La ora 7 cand am deschis urnele de vot lumea deja incepuse sa apara spre mirarea noastra.Eram doar eu si inca un baiat ce aveam sub 50 de ani din aceasta comisie.In rest femei cu foarte multa experienta,daca nu politica,macar de viata.Ca observatori erau doua fete simple,tinere, ce incercau,cu toate ca nu le intra in atributiuni, sa ne ajute pe noi toti ,astfel incat sa ne fie tuturor bine.Fiind duminica,lumea era libera,ba veneau de la biserica,ba au auzit la televizor ca astazi se voteaza ceva.Ceea ce aveam sa vad de la ora 7 la ora 21 avea sa ma marcheze total.In primul rand organizarea defectuoasa total a celor care au decis sa puna 3 din cele 4 sali de votare la etajul 1 al scolii respective.Adica 1200 de persoane au fost obligate sa urce 20 de trepte pentru a vota,tinandu-se  cont de faptul ca peste 900 de persoane aveau peste 55 de ani!!!Am vazut oameni orbi,oameni ce se ajutau de carje,de bastoane,de apropiati,oameni ce sufereau de diferite boli,oameni ce erau imobilizati la pat,ce doreau sau erau obligati de apropiati sa voteze.Pentru ce? Cu ce te ajuta pe tine,persoana fiind de 75 de ani imobilizata la pat ,grav bolnava... Mihai Sturzu,Madalin Voicu sau fosta sefa a loteriei romane Ghervasuc-Minca?Aaaa am uitat.Toate institutiile importante,chiar daca nu arata,sunt cumparate de anumite formatiuni politice,inteleg.Deja ma afund in niste lucruri prea complexe.Am vazut persoane de 70-80-90 de ani,umilite pur si simplu.Silite,batjocorite de un sistem inuman,ce i-a obligat sa urce niste scari ce pareau  extrem de numeroase pentru ei ,si pentru ce? Si de ce? Pentru cine?La ora 9 dimineata o batranica impreuna cu sotul acesteia,ce abia mai aveau puterea sa isi miste bratul pentru a pune stampila in buletinul de vot,iesea oarecum multumita din sectia de votare,avand o satisfactie foarte bine mascata ca poate votul ei conteaza.Observ grija cu care se tine de marginea  balustradei,sotul fiind la fel de firav si de neputincios ca sotia ce spera ca ceva neprevazut si neplacut sa nu se intample.In acest timp eu stateam tolanit pe niste banci in imediata apropiere a scarilor mancand un sandwich adus de partid.Privesc pentru o secunda si parca o zaresc pe bunica mea,cum incearca mereu sa faca totul bine pentru noi toti.Incerc sa realizez faptul ca poate si bunica ce nu reuseste sa coboare scarile s-a gandit tot in interesul nostru.Imi sare gandul imediat la bunicii mei,ce nu mai sunt, care m-au cladit involuntar in ceea ce sunt astazi,"daca erau in locul lor?",vazand privirea neputincioasa a batranului ce-si indemna sotia "Hai draga ca poti,te ajutam eu dar nu am cum ,hai ca se poate".Vazand asta arunc sandwich-ul pe banca si apuc bratul femeii spunand "Hai mamaie ca te ajut eu ,mergem pana jos".Apucand bratul batranei m-am simtit ca si cum as fi tinut in mana un buchet trandafiri,pe care aveam sa i-l dau iubitei mele.Cu o grija nemaivazut am reusit sa o conduc pe femeie si pe sotul acesteia la iesire.Dupa toate astea m-am ales cu un cadou foarte placut din partea batranei,ce mi-a dat incredere si rezistenta psihica pentru urmatoarele ore: "Multumesc mult maica,sa-ti dea Dumnezeu sanatate si o fata la fel de frumoasa si de cumsecade ca tine." Un lucru nepretuit sa fi apreciat de cineva care a trecut prin atatea in viata.Apoi,cand oboseala parea ca m-a coplesit,continuand sa dau indicatii in stanga si in dreapta ca un veritabil semafor pe niste baterii interminabile,se apropie o alta "tanara domnita" trecuta de ceva timp de 70 de ani ,foarte bulversata cautand sala ei de votare.Ii spun cu aceeasi politete ce am expus-o tuturor,unde trebuie sa se indrepte,avand grija sa inteleaga in detaliu orice amanunt.La iesire din sectia de votare,"tanara domnita" imi spune.."Imi place de tine,esti foarte amabil si respectuos.Imi este dor de vremurile in care inca eram profesoara si imi invatam elevii ce este bine si ce este rau .Dar stii ce le spuneam lor?".Eu raman foarte surprins si raspund din reflex "Nu".Batrana imi raspunde pe un ton foarte "confuz" pentru mine," Trebuie sa iti spun la ureche!".Eu credul(cum imi spunea si mama, ca aplec urechea la tot ce se aude)o aplec si de data aceasta fara nicio frica.Batranica se apropie de mine si ma saruta pe obraz spunandu-mi "Multumesc pentru amabilitate!".Cei care erau in jurul meu m-au tachiat apoi toata ziua,dar asta nu ma oprea sa ma inrosesc de atatea ori de cate ori mi se aducea aminte.Sunt momente de care ai nevoie ca cineva sa iti confirme faptul ca te afli pe drumul cel bun,ca faci ceea ce trebuie.Indiferent ca este vorba de o sala de votare,sau scenenta vietii in sine.Am vazut atatea persoane umilite in 14 ore,atatea persoane care dupa ce urcau scarile cautau scaunul de repaus,precum un boxer  dupa ce si-a incasat o corectie zdravana.E inuman si incorect ceea ce se intampla,dar in mintea mea nu ma mai surprinde nimic.Daca totul ar fi fost perfect ar fi insemnat sa ne aflam in rai ,dar inca nu ne-a venit momentul.Stau si ma gandesc la acei batrani,apoi fac o parabola la noi tinerii.80% din votanti au fost persoane trecute de 50 de ani.Ce viitor au votat ei ? Al lor,sau al nostru?Multi dintre ei sunt aflati la pensie,asta inseamna ca al lor?Si-au votat pensia doar? Au decis pentru noi ?Adica viitorul nostru costa exact cat un pachet ce contine "un pui,ulei,zahar,faina etc".Atata am ajuns noi sa valoram? Ce si pentru cine ati votat dragi batrani,ce ati fost umiliti ani de zile,fara a avea puterea de a recunoaste vreodata ca sunteti folositi?Am vazut persoane care m-ar fi batut daca nu le-as fi pus acel abtipild pe spatele buletinului.Aceea fiind singura dovada ca au fost la vot,in fata celor ce le distribuie "pachete".Priveam in gol incercand sa ii inteleg ,dar n-am reusit asta pentru ca in sufletul meu disperarea,neputinta si umilirea n-au nicio semnificatie.Tata spune mereu "Decat bogat si murdar,mai bine sarac si curat!" Sunt sigur ca el nu va fi acea persoana care se va umili pentru a primi un pui,sunt sigur ca el,in inconstienta sa, va muri de foame daca va fi nevoie,dar o va face cu demnitate.Acelasi lucru il voi face si eu ,acelasi lucru voi avea grija sa il faca si copiii mei.Nu-ti vinde sufletul atata timp cat exista Dumnezeu !